Conform directivelor europene orice întreprindere trebuie să aibă încheiate contracte de reciclare selectivă a deşeurilor. Pentru asta, sunt necesare resurse financiare, materiale şi umane, pe care IMM-urile, de cele mai multe ori, nu le au. Aplicarea în România a legislaţiei UE privind economia circulantă este o problemă pentru antreprenori, atât timp cât pe piaţă găsim cu greu firme specializate cu care să încheiem contracte de colectare selectivă a deşeurilor.
În fiecare oraș putem vedea oameni care scormonesc în gunoi, trăgând după ei diverse atelaje cu ajutorul carora transporta materialele reciclate. Nu putem oficializa activitatea asta? Cu sindicat, cu CAS, cu contract, cu uniforme, cu analize, cu tot ce trebuie? Cunosc 5-6 locuri în România unde se pot construi cargo-biciclete dedicate acestei activități. Și ei pot sorta cam toate tipurile de materiale, nu doar pet-uri si/sau doze de aluminiu. Desigur, aceasta soluție nu rezolva în totalitate problema reciclării. Dar rezolva: - asigurări de sănătate și contract de munca pentru niște oameni pe care NIMENI nu ii mai angajeaza. - comenzi ferme și constante pentru furnizarea de cargo-biciclete, piese de schimb și servicii de întreținere a lor (alte locuri de munca) - reducerea amprentei de carbon, acest tip de transport fiind 100% ecologic.
Există trei categorii de activități, de care orice întreprindere trebuie să țină seama atunci când face administrarea deșeurilor: • logistica internă (colectarea separată, organizarea platformei de stocare temporară, transportul şi depozitarea în containerele de predare către colectorii de deșeuri); • managementul contractelor cu prestatorii specializați (contractul în sine, monitorizarea validității autorizărilor prestatorului, plasarea comenzilor de ridicare a deșeurilor, monitorizarea performanței acestora în prestarea serviciului contractat, decontările aferente cantităților predate); • administrarea datelor (documentarea corespunzătoare a predării-primirii, capturarea informațiilor primare în evidențele de lucru, consolidarea raportărilor lunare şi anuale, depunerea raportărilor cantitative la autoritățile de mediu). Pentru a pune în aplicare toate aceste categorii de activități, este necesară o resursă financiară, materială şi umană, pe care IMM-urile, de cele mai multe ori, nu o au. De asemenea, pentru a recicla un număr mai mare de deșeuri ar trebui să existe o educație a antreprenorilor, angajaților şi cetățenilor, în această direcție şi o corectitudine a firmelor ce colectează deșeuri. Până în 2025, cel puțin 55% din deșeurile municipale (din gospodării și de la companii) trebuie reciclate. Ținta va crește la 60% până în 2030 și la 65% până în 2035. Un procent de 65% din ambalaje vor trebui reciclate până în 2025 (și de 70% până în 2030). Ținte separate sunt specificate pentru diferite ambalaje, cum ar fi hârtia, cartonul, plasticul, sticla, metalul și lemnul. Depozitarea deșeurilor va deveni o excepție. Textilele și deșeurile toxice din gospodării vor fi colectate separat, începând cu 2025. Din 2024, deșeurile biodegradabile vor fi colectate fie separat, fie reciclate acasă prin compost. Pentru ca și în România să se implementeze aceste măsuri, ar trebui să se dezvolte servicii în acesta arie, iar statul român ar trebui să acorde facilități fiscale celor ce doresc să se dezvolte în această direcție şi să creeze campanii de informare şi educație a cetățenilor. De asemenea, statul român ar putea să acorde facilități fiscale suplimentare antreprenorilor ce utilizează deșeurile reciclabile pentru crearea unor noi produse.
De ce avem nevoie de toate aceste informatii? Datele pe care le colectam prin acest formular de identificare a solutiei sunt importante pentru a genera mai multa forta procesului de participare si pentru a avea sanse mai mari sa generam probleme rezolvate:
Acest site a fost realizat cu sprijinul Uniunii Europene. Continutul acestuia reprezinta responsabilitatea exclusiva a Centrului de Dezvoltare SMART si in niciun caz nu poate reflecta opiniile Uniunii Europene.